Eu l-am văzut pe Dumnezeu ca pe un izvor care scaldă creaţia. Este Frumosul, Absolutul, Misterul, tot ce ne imaginăm noi despre Divinitate în această permanentă trecere pe lângă noi şi, în momentul, când ne atinge acest Izvor de Apă Vie, în momentul acela plângi. Este o dovadă că te-a atins aripa de iubire care este Dumnezeirea şi care scaldă toată creaţia fără ca noi să ne dăm seama ce binefacere este pentru fiecare din noi. Această aripă de iubire care te atinge şi care îţi dă lacrima despre care foarte frumos a spus cineva, lacrima se face floare şi îţi împodobeşte amintirile.
Aspazia Oțel Petrescu

Aspazia Otel Petrescu s-a nascut in ziua de 9 decembrie 1923, in localitatea Cotul Ostritei, nu departe de Cernauti, in judetul Noua Sulita, Ucraina. Parintii sai, Ioan si Maria, au primit de la Dumnezeu numai doi copii, anume Aspazia si Anatolie.
Dupa ce termina cursurile scolii primare, in localitatea Fantanele, tanara Aspazia se inscrie la un liceu din localitatea Balti. Dupa numai un trimestru insa, imbolnavindu-se, ea se intoarce acasa. Mai apoi, intre anii 1936-1940, tanara Aspazia urmeaza cursurile liceului ortodox de fete „Elena Doamna”, din Cernauti.
Datorita framantarilor politice si sociale, ea isi va intrerupe studiile, pe care le va continua cu mai multe intreruperi. In data de 18 martie 1944, impreuna cu familia, Aspazia se refugiaza in tara, unde isi continua studiile la un liceu din Orastie. Mai apoi, intre anii 1944-1948, ea urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, din cadrul Universitatii „Babes Bolyai”, din Cluj.
In vremea studentiei, Astazia va sustine o conferinta in cadrul „Fratiei Ortodoxe Romane Studentesti”, avand ca tema „Iisus in poezia romana”. Filosoful roman Lucian Blaga, care ii va fi si profesor, ii va aprecia mult talentul literar, drept pentru care o va si incuraja sa scrie in continuare.
Mai apoi, intre anii 1946-1948, tanara Aspazia lucreaza ca dactilografa, in cadrul „Centrului de Studii Transilvane”, aflat pe atunci sub conducerea academicianului Silviu Dragomir. In data de 9 iulie 1948, cu numai cateva zile mai inainte de a sustine ultimele examene, studenta Aspazia Otel Petrescu este arestata de securisti.
Ca multi altii din vremea ei, pe cand era inca in liceul „Elena Doamna”, din Cernauti, tanara Aspazia intrase in randul femeilor legionare, adunate in miscarea „Cetatuia”. Pentru aceasta perioada, Aspazia este condamnata de Securitate la zece ani de temnita grea, in inchisorile din Mislea, Dumbraveni si Miercurea Ciuc.
In anul 1958, cu putin mai inainte de a fi eliberata, condamnata politic Aspazia Otel Petrescu primeste o noua condamnare, de patru ani. Astfel, intre anii 1958-1962, ea va trece iarasi prin inchisorile comuniste din Mislea, Jilava, Botosani si Arad. Dupa eliberare, Aspazia se stabileste in orasul Roman, unde foarte greu reuseste sa se angajeze ca dactilografa.
In anul 1964, ea se va casatori cu Ilie Alexandru Petrescu, ramas vaduv la acea data. Impreuna cu acesta, ea ii va creste pe cei doi copii ramasi fara mama. Rand pe rand, cei de aproape ai Aspaziei vor trece si ei la cele vesnice. Astfel, in anul 1977 ii moare mama, in anul 1987 ii moare sotul, iar in anul 1998 ii moare fratele, Anatolie.
Dupa anul 1989, marturisitoarea Aspazia Otel Petrescu participa la aproape toate comemorarile martirilor si mucenicilor din temnitele comuniste. Alaturi de alte femei de seama, Aspazia este organizatoarea Paraclisului de la Inchisoarea Mislea, fosta manastire ortodoxa de maici. Paraclisul, sfintit in ziua de 12 noiembrie 1994, este locul cel mai de seama unde sunt pomenite tinerele si femeile (condamnate politic) care au patimit in inchisorile comuniste.
Aspazia Otel Petrescu si-a insemnat memoriile in urmatoarele volume: „Strigat-am catre Tine, Doamne…” (2000), „Adusu-mi-am aminte” (2007) si „Cu Hristos in celula”. In anul 2007, scriitoarea Aspazia Otel Petrescu primeste premiul Fundatiei Culturale „Lucian Blaga” pentru creatie literara (proza scurta), in cadrul „Festivalului international Lucian Blaga”.
(„Aspazia Oțel Petrescu. Repere biografice” în Rost. Revistă de cultură creștină și politică, anul VI, nr. 64, iunie 2008, pp. 12-13)