Astăzi, 24 ianuarie, sărbătorim unul dintre cele mai importante momente din istoria României, acela fiind Unirea dintre Principatul Moldovei cu cel al Țării Românești înfăptuite de către dubla alegere a lui Cuza. O piatră de temelie pentru statul modern român și mai mult decât atât, o voință colectivă a națiunii române. După ce românii și-au manifestat doleanțele prin revoluția lui Tudor Vladimirescu, astfel punând capăt unei perioade caracterizată prin declin economic, politic și social cunoscută drept perioada domniilor fanariote, au luat avânt multiple programe politice care vizau o schimbare politică și socială a statului.
Multe dintre programe au luat naștere în 1848, în timpul revoluților pașoptiste, cerând autonomia, unirea sau în unele cereri independența. În contextul geopolitic favorabil, după înfrângerea Imperiului Rus în Războiul Crimeii (1853-1856), puterile europene s-au întâlnit la Congresul de la Paris în 1856, unde s-a pus în vorbă și chestiunea românească. Un an mai târziu, s-au constituit adunările ad-hoc în 7 octombrie în Moldova și respectiv 8 octombrie în Țara Românească, la care s-a consultat voința poporului exprimată de mai marii bisericii, boierimii și burgheziei. În 1858, a avut loc Convenția de la Paris cu privire la organizarea Principatelor, unde se prevedeau două domnii dar nu se împiedica un singur domn ales în ambele Principate. Ca urmare, în 5 ianuarie Alexandru Ioan Cuza a fost ales în Moldova, iar apoi pe 24 ianuarie și în Țara Românească. Acesta a fost actul de naștere al Principatelor Unite.
Un cântec vechi despre Vodă Cuza cules de I. Oțescu:
”Cobori Doamne pe pământ
Să vezi Cuza ce-a făcut
De când Cuza a ieșit
Toată țara s-a unit
De când Cuza a intrat
Toată țara s-a armat
Cuza strânge oaste nouă
S-apere țara cea nouă
Când Cuza s-a-ncoronat
Pământurile ni s-au dat
Fie Domnul lăudat
Că de pământ ne-a legat
Avem și noi o bucățică
Fie mare, fie mică
Dar o știu că este a mea
Și nu este a altuia
Când pământurile s-au dat
Ciocoii s-au întărâtat
Ca să ni-l ia înapoi
Să ne tundă ca pe oi
Nu se gândesc la păcat
Că e de noi apărat
De la dușmani l-am scăpat!”
