Cornel Popescu, născut în februarie 1886, a fost unul dintre cei zece participanți din Șimand la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918. La momentul asasinării sale de către maghiari, lăsa în urma sa de crescut doi copii cu vârste de 7, respectiv 4 ani.
Cornel Leucuța, născut în aprilie 1889, a lăsat și el în urmă o soție singură cu un copil de 4 ani, în momentul în care a fost ucis de către Garda Roșie Maghiară.Cei doi preoți se numără printre cei 90 de martiri pe care i-a dat Aradul în acele cumplite vremuri.
Se cunoaște faptul că la Șimand, în casa lui Endrez Iosif, comerciant de origine germană, aveau loc întâlnire tainice în timpul cărora se alcătuiau liste cu intelectualii care trebuiau să dispară fizic din peisaj, adică să fie asasinați.În primvăra anului 1919, preoții s-au refugiat la Arad, simțindu-se amenințați de gărzile roșii maghiare. Primind asigurări din partea comandantului regimentului 33 bolșevic că vor fi în siguranță, cei doi preoți aleg să-și riște viața și să se întoarcă la Șimand, în ciuda faptului că fusese avertizați de către mama proprietarului Cornel Grozda că ungurii le-au pregătit moartea, care îi sfătuise să se întoarcă pe drumul către Arad.
În timpul nopții de 8 spre 9 aprilie 1919, ungurii bat în geamurile caselor celor doi preoți, chemându-i afară, fără a le explica motivele pentru această solicitare. După ce i-au scos din case, ungurii i-au bătut, batjocorit și apoi ucis pe cei doi preoți. După ce i-au ucis, ungurii i-au legat pe cei doi preoți unul de altul cu sârmă și atârnați de o piatră de mari dimensiuni i-au aruncat în Canalul Morii. Abia în 22 mai, după venirea Armatei Române, cei doi martiri au putut fi exhumați și îngropați creștinește cu paradă militară lângă biserica din Șimand.
Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace.
Glorie martirilor neamului romanesc!
